Refugiatii nimanui, veniti de peste dealuri

Nu se intrevede nicio ameliorare a crizei umanitare siriene. Poporul continua sa fuga incotro vede cu ochii, ca sa scape din infernul creat de armata lui Bashar al-Assad.

 iarna-in-tabara-de-refugiati

In tabere organizate, pe teritoriul Turciei, Libanului, Iordaniei, Irakului, nu mai au loc refugiati. In taberele ce se intind de-a lungul granitelor, dar pe teritoriul sirian, situatia este disperata, ajutorul refugiatilor cazand tot pe umerii organizatiei umanitare siriene Orient.

Si-au pierdut orice speranta

In disperare, oamenii, barbati infirmi, vaduve cu o droaie de copii, unii orfani, isi iau soarta in maini si traverseaza dealurile ce despart Siria de Turcia, instalandu-se pe unde apuca. Grupul Orient, organizatie umanitara siriana care actioneaza din Reyhanli, ii repereaza si incearca sa-i ajute. Dr. Abdul Hamid Tahan, secretar al Consiliului Municipal Revolutionar si membru al Grupului Orient ne insoteste la acesti „proaspat” refugiati. Iimpreuna cu Gabriel Cateliu, de la Community Aid Romania, ne-am gandit sa nu mergem cu mana goala, dat fiind faptul ca sunt multi copii. Insa, situatia de la fata locului este cumplita si ne lasa fara grai. Ce sa faci cu niste biscuiti? Oamenii astia n-au de niciunele, asteptand resemnati sa se intample ceva cu ei, orice. Si-au pierdut orice speranta. Chiar daca nu urmaresc stirile si nu stiu exact ce se intampla peste tot in tara, sunt convinsi de un singur lucru: „Lumea intreaga ne-a abandonat in mainile unui criminal. Murim in fiecare zi si nimanui nu-i pasa. Murim ucisi, murim de foame, murim de frig, murim de multe morti”, ne spune o femeie, care nu vrea sa fie fotografiata. Copiii, insa, ca peste tot in taberele de refugiati, se lipesc de tine. Un turc, Mohamed, un simplu comerciant (are o mica afacere cu paturi), le-a sarit imediat in ajutor. „N-aveam de gand sa ma implic chiar asa, dar nu pot, ca om, sa ma duc acasa, in confortul meu, fara sa ma gandesc la faptul ca oamenii astia nu au pe ce pune capul”, spune Mohamed. Le-au construit noilor sositi adaposturi, Mohamed le-a oferit gratuit paturi, oricine are ceva de dat, e binevenit. Trebuie sa spunem ca, in Reyhanli, refugiatii sirieni aproape ca depasesc numarul cetatenilor turci. Autoritatile inchid ochii, Turcia fiind chiar singura tara care-i ajuta din toate puterile, sub toate formele, organizate si neorganizate.

Nevoie disperata de ajutor

Mergem la o vaduva cu noua copii, niciunul din baieti suficient de mare ca sa preia intretinerea familiei. Mohamed ne propune sa-i construim impreuna o bucatarie. Nu stie de unde suntem, crede ca suntem de la vreo organizatie cu multi bani in cont. Noi, cu biscuitii in pungile de plastic, ramanem interzisi, pentru ca vaduvei i se traducea dialogul si ramasese cu ochii tinta, plini de speranta. Intr-un tarziu, le explic ca am venit cu ajutoare (sau, ma rog, ne-am dus noi inainte, ca buzduganul, camionul, dupa cum am mai scris, venind de parca se ducea). Promitem ca, odata ce soseste camionul, punem noi pe rafturile bucatariei produse alimentare. Femeia ne arata ca a primit, insa daca am avea lapte praf pentru copii si detergent, ar fi bucuroasa de ajutor. Aveam. In principiu.  Plecam de acolo cu un gust amar. Ce facem noi, cu tonele noastre, in acest hau al nevoilor stringente? Iar acum, in zilele astea, a si nins, iar temperaturile au coborat sub 0 grade. O, Doamne!

Sursa: http://www.enational.ro/campania-salvati-copiii-sirieni/

Dezbracati-si-infometati-350x262 Dr.Tahan-de-la-Orient-se-intereseaza-de-nevoile-imediate-ale-oamenilor-350x262 Gabriel-si-ar-fi-dorit-sa-ajute-mai-mult-350x262 Impartind-biscuiti-copiilor-350x262 Oameni-infirmi-vaduve-si-copii-350x262 Pandind-mancarea-ce-nu-ajunge-pentru-toti-350x262

Anunțuri

„National” si Community Aid Romania, cu ajutoare in Siria! Tabara de refugiati Atma, „emblema” indiferentei internationale

In tabara Atma se intra cu prudenta.  Este pe teritoriul sirian si are o viata a sa, o viata cu legi crude, o viata imprevizibila.
Asta-e-casa-lor

Acum ai impresia ca intreaga tabara zace asa, intr-o tacere mormantala, resemnata, ca in clipa urmatoare „monstrul” sa se trezeasca la viata. Infometat, insetat, infrigurat.

Nu ai voie sa dai nimic copiilor

Conditii-de-trai-in-Atma

Ni se atrage atentia in mod repetat, mie, lui Gabriel Cateliu si Mihai Ventoniuc, de la Community Aid Romania, sa nu cumva sa incercam sa dam ceva copiilor din tabara, ca se declanseaza haosul. Gabriel si Mihai sunt consternati. Facusera 400 de pachete pentru copii si pregatisera, in caz ca nu ajungeau, saci cu biscuiti si jucarii. Nici gand! Acestea se puteau distribui numai intr-un cadru foarte bine organizat, dupa regulile impuse in tabara.

Argumentele noastre, ca vom fi atenti, ca avem destul, ca ne sunt dragi copiii si pentru ei, in mod special, am venit, sa facem un gest care sa sparga indiferenta oamenilor, n-au avut niciun sort de izbanda. Ni se spune ca, daca incepi sa imparti ceva, fie doar sticle de apa, copiii nu mai pot fi tinuti sub control. Chiar daca ii asiguri ca ai pentru toti, se vor imbulzi de teama ca nu ai. Eu o patisem cand am fost in orasul Maaret al-Nouman, in urma cu cateva luni. Cativa copii, daca erau cinci, sase, mi-au cerut cate un banut. Fusesem avertizata si acolo sa nu fac astfel de gesturi, dar am crezut ca nu are ce se intampla si am inceput sa impart banii.
Copiii-de-inconjoara-imediat

Ca din pamant, nici azi nu stiu de unde, a rasarit o gramada de copii. M-au inconjurat, din ce in ce mai strans, pana am simtit ca ma sufoc. Am fost scoasa dintre ei si suita in masina, dar copiii au venit la geamuri. O astfel de intamplare, daca nu te raneste fizic, sigur te darama psihic. Si pe tine, si pe copii. Nu pot uita fetele lor trase, disperate. In Atma, o astfel de intamplare ar fi putut lua o turnura mult mai urata, dat fiind numarul de copii incomparabil mai mare. Aveam sa distribuim pachetele mai tarziu, in cadrul spitalului de copii Orient, din Atma.

Incursiune de tatonare

Corturi-putrezite

Ca sa ne convingem, facem o incursiune in tabara, dupa ce am promis ca, atunci cand ni se spune „sa ridicam ancora”, sa nu mai intarziem nicio secunda. Camionul cu ajutoare oricum nu sosise din Romania. Era ca un camion fantoma, venea, venea, dar nu mai ajungea. Si asta din cauza ca un astfel de transport umanitar, fara sa fie sub sigla organismelor internattionale abilitate, este privit cu suspiciune in toate vamile. Am convingerea ca daca nu era dr. Abdul Hamil Eroglu, camionul s-ar fi impotmolit iremediabil pe undeva.
Femeile-din-tabara-Atma-te-poftesc-la-un-ceai
Deci, intram in Atma. Dr. Abdul Hamid Tahan, de la Orient, ne insotea, pentru ca era cunoscut si respectat in tabara. Prima poza, facuta de Mihai, prima problema. Oamenii nu vroiau sa le fie fotografiate saracia si disperarea, iar acestea te intampina de cum intri printre corturile semiputrezite, puse direct pe pamantul gol. Dr.Tahan lamureste oamenii ca vrem doar sa ajutam. Nu mai spera nimeni in ajutor din afara, se simt uitati si tradati de lumea de dincolo de ziduri.  Copiii, insa, se lipesc imediat de tine. Murdari, cu haine ori prea mari, ori prea mici, desculti multi dintre ei, si plini de paduchi, ei inca spera ca vor fi ajutati. Multi sunt orfani si o imbratisare, un zambet, conteaza pentru ei in tristetea ce macina tabara.
Interior-de-cosmar
Mihai si Gabriel fac fotografii, iar eu ma opresc intre corturi, langa un grup de femei. Extraordinar este acest popor! Cat de saraci si disperati sunt acesti oameni din Atma, daca te-ai dus la ei, chiar si fara nimic, doar cu compasiune in suflet, te omenesc cu ce au, de regula cu ceai. S-a gasit chiar si un scaun pentru mine. Nu e nevoie sa le stii limba ca sa intelegi care le este durerea. E suficient sa le privesti ochii inlacrimati.
O-fetita-a-vrut-sa-impartim-portocala-ei
O fetita, murdara si plina de paduchi, a venit la mine cu o portocala, sa-mi dea si mie din ea. Gabriel ma strigase la un moment dat si ea mi-a auzit numele. „A diina!”, repeta zambind, aratandu-mi portocala, pe care o decojea cu degete murdare. Ii aud si acum glasul. Si imi da taria sa nu renunt la actiunile umanitare pentru acesti oameni minunati, loviti nu de soarta, ci de nepasarea internationala. Si au nevoie de ajutor mai ales acum, cand se anunta o iarna foarte grea.
o-fetita-la-recuperare-la-spitalul-Orient-Atma

Refugiatii din propria tara, sirienii care pur si simplu nu mai au unde sa fuga, au nevoie de corturi in primul rand, corturi care sa-i protejeze de frigul din timpul noptii, au nevoie de haine groase, au nevoie de paturi, au nevoie de saltele, au nevoie de hrana.  Ma tot uitam in jur. Au nevoie de… La un moment dat, auzim „ialla, ialla!”. Hai! Ridicam ancora fara sa comentam! Dar repede, ca in tabara se produsese oarecare agitatie si era mai bine sa iesim.

1000 de zile de demnitate

Saracie-lucie

S-au implinit 1000 de zile de cand poporul sirian s-a ridicat impotriva dictatorului Bashar al-Assad. In martie 2011, a izbucnit revolutia siriana, reprimata cu o bestialitate nemaiintalnita de securitatea lui Bashar. Primele victime ale securitatii au fost niste copii din Daraa, care au fost arestati, torturati si ucisi pentru ca au scris pe zidurile scolii ca vor libertate.

Martie 2011 este si luna memorabila cand au sucombat principiile democratice si umaniste. Este data memorabila de la care marile puteri si-au aratat fata hada a  intereselor meschine, pentru care au sacrificat un intreg popor, un popor amagit cu retorica despre democratie si lasat la cheremul unui dictator sangeros. S-au implinit 1000 de zile de demnitate a poporului sirian.

Sursa: http://www.enational.ro/campania-salvati-copiii-sirieni

„National” si Community Aid Romania, cu ajutoare in Siria: „Am fost intr-un loc unde nimeni n-ar vrea sa traiasca”

Pentru a fi siguri ca ajutoarele noastre vor ajunge la oamenii care au nevoie disperata de hrana si haine calduroase, acum, ca este iarna, am stabilit sa lucram cu Orient Reyhanli.
DSC_1091

Grupul Orient are 12 spitale in interiorul tarii, in zonele cele mai fierbinti, si colaboreaza cu reprezentanti ai consiliilor locale si cu Armata Siriana Libera, care asigura transporturile umanitare.

Respect pentru Grupul Orient Reyhanli

Pe managerul general al Grupului Orient Reyhanli (https://www.facebook.com/orienths?ref=profile) – care gestioneaza si un proiect scolar pentru copiii refugiati in Reyhanli, Turcia – dr. Ammar Martini, si pe cei care lucreaza in acest urias mecanism umanitar, 100% sponsorizat de un sirian, Ghassan Aboud, i-am cunoscut in vizitele mele anterioare in Siria si le port un respect deosebit pentru munca depusa. Bashar le-a luat tot, case, avere, le-a imprastiat si ucis membri ai familiei, dar nu le-a luat dragostea de tara si de popor. Tot ce distruge Bashar si indiferenta internationala, acesti oameni incearca sa repare, sa suplineasca, dand lectii de onoare nationala in fiecare zi. Dar nu sunt suficient mediatizati, pentru ca s-ar vedea prea evident dezonoarea tuturor celor care inchid ochii si lasa un regim criminal sa-si distruga propriul popor. Prin colaborarea cu consiliile locale, se tine evidenta prioritatilor din orasele si localitatile eliberate de sub controlul trupelor lui Bashar al-Assad, dar care nu au apa curenta, electricitate, servicii, alimente, ca sa poata supravietui. Cand e vorba de ajutoare umanitare pentru Siria, nu se poate vorbi decat de prioritati, nevoile a milioane de oameni fiind imense.

gabi-eoglu-martini

Una e sa citesti despre o tragedie, si alta s-o privesti in ochi

Insa, ca sa ajungem cu ajutoarele la Grupul Orient, care a si gazduit echipa noastra si ne-a ajutat sa ne atingem unele dintre obiective, ne trebuiau peste 2.000 de euro. Transportul, cale de 2000 de kilometri, a ajutoarelor stranse! Si aici se cuvine sa scriem cu litere mari ca, daca vrei sa ajuti poporul sirian de aici, din Romania, nu ai alta cale decat sa apelezi la sirienii din opozitie. Ne-am „lipit” de camionul cu ajutoare stranse de Comunitatea Siriana Libera din Romania, iar Clubul Siriano-Roman de Cultura ne-a asigurat sprijin logistic ca sa putem insoti camionul si sa documentam toata aceasta misiune ce parea, la inceput, imposibila. Contactul cu refugiatii sirieni a avut un impact covarsitor asupra lui Gabriel si Mihai. „Una este sa citesti despre tragedia unui popor si alta este sa privesti in ochii celor care sufera”, spune Mihai.

DSC 1062 350x234 „National” si Community Aid Romania, cu ajutoare in Siria: „Am fost intr un loc unde nimeni n ar vrea sa traiasca”

Mihai in vizita la scoala Orient

„Am avut multe momente de blocaj emotional, cand nu am mai stiut ce sa spun. O data, la Centrul de Protezare (un proiect national sustinut de sirienii din Marea Britanie pentru zecile de mii de mutilati in urma bombardamentelor armatei lui Bashar al-Assad – https://www.facebook.com/NSPPL). Acolo l-am intalnit pe Abdul, un tanar de 19 ani, din Idlib, care avea proteza la piciorul stang. Imi spunea ca-i place sa calareasca, sa joace fotbal si sa inoate. Eu n-am stiut ce sa-i spun, uitandu-ma la proteza piciorului. A doua oara m-am blocat la grupul scolar Orient, unde, la clasa de fete, profesorul Hani a rugat elevele sa ridice mana cine are martiri in familie. Au ridicat mana aproape toate. O fetita ne-a marturisit ca ea are opt martiri in familie. Astea sunt povestile acestor copii. Nu ai replica la asa ceva. Apoi, la spitalul Orient din Atma, unde am dormit o noapte, am intalnit doctori care muncesc 24 de ore din 24, sase zile pe saptamana, asigurand asistenta medicala gratuita (toate serviciile medicale ale grupului Orient sunt gratuite) ranitilor, bolnavilor. Sunt oameni in fata carora te inclini. Si am mai avut un moment cumplit, cand dr.Abdul Hamil Eroglu ne-a spus ca doi baieti ai lui au fost ucisi. Stateam de vorba zilnic, il vedeam muncind, si nu stiam ca traieste asemenea drama. Iar ieri am aflat ca tocmai a fost ucis de trupele lui Bashar si fratele lui mai mic. Este cumplit.”

atma2 „National” si Community Aid Romania, cu ajutoare in Siria: „Am fost intr un loc unde nimeni n ar vrea sa traiasca”

„N-am reusit sa smulg un zambet copiilor”

„Eu imi aduc aminte primul contact cu copiii din Atma”, spune Gabriel. Vazusem multi in fotografii, dar cand i-am privit in ochi, m-am pierdut. Cand am impartit pachetele aduse din Romania, la spitalul de copii Orient din Atma, nu am vazut bucurie pe chipul lor. Doar crispare, unii se si temeau sa intinda mana. Eu ma inteleg bine cu copiii, dar acestia mi-au lasat un gol in suflet. N-am reusit sa le smulg un zambet. Cat despre nevoile oamenilor din tabara Atma si mai adanc, in interiorul Siriei, am avut sentimentul ca tonele de mancare pe care le-am strans nu reprezinta nimic fata de nevoile lor imediate. Catastrofa umanitara absoluta e un eufemism. Trebuie actiuni umanitare sustinute, ca acesti oameni sa-si poata regasi o oarecare demnitate a traiului. Cand ne-am intors, dr. Martini m-a intrebat cum mi s-a parut in Siria. I-am raspuns ca eu nu am fost in Siria, ci intr-un loc in care nimeni nu ar vrea sa traiasca.”

Sursa: http://www.enational.ro/campania-salvati-copiii-sirieni

atma4 atma5

„National” si Community Aid Romania, cu ajutoare umanitare in Siria

Citat

Acest reportaj, care incepe astazi, este despre anevoiosul drum facut de ziarul „National” si Community Aid Romania pentru a ajunge la refugiatii sirieni din propria tara, cei mai urgisiti de razboiul interminabil.
gabi-mihai
Suntem romani. Sora noastra, de veacuri, e nevoia, iar frate ne e necazul. De aceea stim ce este suferinta si, cand un alt popor trece prin clipe de cumpana, nu ramanem indiferenti. Dar ce greu este sa treci de la sentimente la fapte!
campanie-La-Fantani

Bani, bani, baga bani!

Situatia poporului sirian se deterioreaza pe zi ce trece, iar UNHCR, UNICEF, Crucea Rosie, Salvati copiii  fac apeluri disperate dupa ajutor. Dar, cand „National” a raspuns apelului lor, am primit niste conturi. Schema lor e simpla: baga bani! Nu asta e solutia pentru Romania. Deci, cum faci sa ajunga ajutorul umanitar in Siria, la oamenii care depind total de ceea ce li se trimite din afara? Prea periculos, scrie mass media internationala. Ajutoarele pot fi atacate de brigazile islamiste si deturnate pentru hrana mujahedinilor. Ori pur si simplu pot fi atacate de bande de hoti, formate, de cele mai multe ori, din oameni disperati de foame. Nu-i o scuza. Dar nici nu poate fi o acuza care sa te puna la zid. Foamea dezumanizeaza. Ăsta este singurul adevar.  Ca sa trimiti ajutoare umanitare in Siria si sa fii sigur ca ajung acolo unde ti-ai propus, trebuie sa stii cu cine te asociezi.  Am vrut sa ne asociem cu UNHCR, UNICEF, Crucea Rosie, Salvati copiii etc, ce au sucursale in Romania. Si reprezentanti si ambasadori sclifositi, care-si permit sa spuna ca numele si sigla lor nu vor sa fie asociate cu Siria. Singurii care s-au „asociat” au fost niste tineri minunati, studenti, masteranzi si proaspat absolventi, care au inteles ca pentru sirieni s-au consumat prea multe vorbe si ca e timpul actiunii. Interlocutorii mei, si colegii de echipa cu care am fost in Siria, sunt Gabriel Cateliu, 24 de ani, masterand in Stiinte Politice (tema lui este „Primavara araba”, in special situatia din Siria), si Mihai Ventoniuc, 27 de ani, absolvent de Managementul Mediului si al Resurselor. De la Community Aid Romania.

DSC_1113

R: De ce si de cand ati intrat in munca umanitara?

Gabriel: Am simtit intotdeauna nevoia sa ajut, sa pun umarul la ceea ce este drept. Am lucrat ca voluntar din 2010 si proiectele cele mai dragi mi-au fost cele care priveau copiii defavorizati.

Mihai: Eu am lucrat ca voluntar din 2008. Sunt membru al unui ONG din Danemarca, IAID Global, care are proiecte pentru sustinerea comunitatilor defavorizate, iar experienta mea de lucru este mediul rural. In domeniul umanitar, lucrezi numai daca ai chemare pentru asa ceva.

Gabriel si Mihai s-au intalnit anul trecut, in timpul campaniei „Fii Mos Craciun pentru o zi”, in care au strans „saci” cu daruri pentru copiii saraci, pe care i-au si vizitat imbracati in Mos Craciun si spiridusii de serviciu. De cateva luni au infiintat, impreuna cu alti tineri, Daniel Cateliu si Horia Ilie, Community Aid Romania. Ei au raspuns campaniei „Salvati copiii sirieni” pe care o desfasuram in „National” si s-au pus pe treaba.

R: In ce a constat munca voastra dedicata refugiatilor sirieni?

Mihai: In primul rand am incercat extinderea campaniei, promovarea noului proiect.

Gabriel: Titlul campaniei pentru Siria a fost „Facem echipa cu Gabriel”, cu completarea „Noua ne pasa de copiii sirieni”. Am avut si o actiune de trei zile la cort, in Piata Universitatii, la Fantani, unde am impartit fluturasi si am stat de vorba cu oamenii.

Mihai: Apoi, am trecut la actiuni concrete, de strangere de ajutoare. Asta inseamna telefoane la sponsorii care ne-au sprijinit mereu, care au incredere in noi.

Gabriel: Pe urma au inceput sa soseasca ajutoarele. Adica am fost chemati la diverse depozite ale sponsorilor nostri, dintre care Rotaract ne-a ajutat substantial cu haine, ca sa luam donatiile. Ne-am dus cu propriile masini (suntem deficitari la acest capitol, nu avem o masina mare pentru astfel de operatiuni). Uneori…, deseori, luam masinile prietenilor…

R: E greu sa fie cineva prieten cu voi!

Gabriel: E greu si pentru familii noastre. Pentru ca punem la treaba pe toata lumea, la incarcat, la descarcat, la sortat, la impachetat… Si vorbim de tone de donatii.

R: Ce ati strans pentru refugiatii sirieni?

Gabriel, Mihai: Cuscus, ulei, zahar, sare, supe la cutii, paste, orez, conserve vegetale, conserve de peste, legume la borcan, bulion, sucuri de toate felurile, cereale, lapte praf formula 1-3 ani, biscuiti, jucarii, haine de copii si de adulti, detergent si multe produse sanitare… Peste sapte tone, majoritatea mancare.  Cum campania noastra se axa pe copii, impreuna cu prietenii am facut 400 de pachete pentru cei din tabara Atma, aflata pe teritoriul sirian. Pe acestea doream sa le distribuim personal.

Cititi in numarul de maine: „N-am fost in Siria, ci intr-o lume unde nimeni n-ar putea sa traiasca!”

Sursa: http://www.enational.ro/news

DSC_0010 DSC_0078 DSC_1136

Donatii pentru Refugiatii Siriei prin Organizatia „Community AID Romania”

Galerie

Această galerie conține 3 fotografii.

Gabriel Cateliu, coordonator de actiuni umanitare in cadrul organizatiei, studiaza, ca si fratele sau, Daniel, Stiinte Politice, de aceea si inteleg situatia din Siria, creata de razboiul civil ce a intrat in al treilea an. Campania umanitara „Facem echipa cu … Continuă lectura